Care-i cea mai banală substanță din jurul nostru? Apa, nu? Ei bine, am dat zilele trecute peste niște calcule și curiozități despre apa noastră cea de toate zilele care m-au lăsat cu gura căscată. Vreau să vă las așa și eu, deci vi le spun și vouă. Pe rînd.
Mai întîi, despre cît de multă apă avem în jur, în realitate. Știți că Terrei i se spune “Planeta albastră”, nu? Ei bine, poate așa pare, dar mai degrabă ar trebui să-i spunem “Planeta cu o coajă subțire, albastră”. Pentru că, de fapt, există mult mai puțină apă prin zonă decît am fi înclinați să credem. Dar hai să vă fac niște calcule simple. Mie mi-au schimbat complet perspectiva.
Cam cîtă apă credeți că avem pe Pămînt? Păi, vreo 70% din suprafața Terrrei este acoperită cu apă. Pare enorm, nu? Dar, de fapt, este doar o “păturică” de apă. Hai să vă arăt. Raza Pămîntului e de vreo 6.400 de kilometri. Cel mai adînc punct din ocean e la vreo 11 kilometri, dar adîncimea medie a oceanului mondial este de vreo trei kilometri și ceva, aproape patru. 3.682 de metri, mai precis. Iar suprafața este de 361 de milioane de kilometri pătrați. În total, asta ne dă un volum de 1,3 miliarde de kilometri cubi. Iar sună enorm, dar de fapt e doar o sferă cu raza de vreo 680 de kilometri. Adică de ZECE ori mai mică decît raza Pămîntului. O sferă cam din București pînă la Praga. E drept, la fel de înaltă. Și cum o imagine face mai mult decît o mie de cuvinte, puteți vedea toată apa de pe Terra în poza de mai jos.
Dar stați așa, că mai am! Vedeți, în imagine, o bulinuță albastră mai mică? E toată apa dulce de pe Pămînt: rîuri, lacuri, mlaștini și, mai ales, subterană (99%!). Și mai e în poză un punct mic-mic. Aproape sigur nu se vede, așa că vă zic eu: în vîrful săgeții mai e un punct. Toată apa dulce din rîuri și lacuri. O sferă cu diametrul de vreo 55 de kilometri. Asta e tot. Parcă te pune pe gînduri, nu?
http://www.catavencii.ro/Planeta-cu-o-c ... 9737.html#
Planeta cu o coajă subțire albastră
- zmeura
- Site Admin
- Posts: 4516
- Joined: 10 Sep 2013 20:42
Planeta cu o coajă subțire albastră
.
"Sa fie bine ca sa nu fie rau"
"Sa fie bine ca sa nu fie rau"
- delta2k2
- Site Admin
- Posts: 1990
- Joined: 11 Sep 2013 15:18
- Location: Over the rainbow ...
Re: Planeta cu o coajă subțire albastră
Nu se face nici o referire la apa din atmosferă (vapori, nori). Despre calota glaciară ... nici nu mai zic
- ASiX88796
- Site Admin
- Posts: 2952
- Joined: 12 Oct 2013 17:02
- Location: Timișoara
Re: Planeta cu o coajă subțire albastră
»
Conform wikipedia avem următoarele date:
Volum total pământ: 1,083,210,000,000 km3
Volum total apă: 1,338,000,000 km3
(volumul total de apă include calota polară, vaporii din atmosferă, apa subterană, etc adică toată apa)
Acuma cine vrea să facă o reprezentare grafică a celor 2 volume poate confirma dacă poza caţavencilor e reală sau nu. Eu zic că este mai ales că avem de a face cu un articol preluat/adaptat: http://ga.water.usgs.gov/edu/earthhowmuch.html
Conform wikipedia avem următoarele date:
Volum total pământ: 1,083,210,000,000 km3
Volum total apă: 1,338,000,000 km3
(volumul total de apă include calota polară, vaporii din atmosferă, apa subterană, etc adică toată apa)
Acuma cine vrea să facă o reprezentare grafică a celor 2 volume poate confirma dacă poza caţavencilor e reală sau nu. Eu zic că este mai ales că avem de a face cu un articol preluat/adaptat: http://ga.water.usgs.gov/edu/earthhowmuch.html
___________________________ ____ ___ __ _
» Mulţi vorbesc, puţini comunică.
» Mulţi vorbesc, puţini comunică.
- zmeura
- Site Admin
- Posts: 4516
- Joined: 10 Sep 2013 20:42
Re: Planeta cu o coajă subțire albastră
De ce e bine să te duci învîrtindu-te
Bun, deci am stabilit de data trecută: Terra se oprește încetișor din rotație. Că dacă ar face-o brusc, ar fi grav: vînturi și tsunami-uri cu viteze de 1.600 de kilometri, ceva ce n-a văzut Pămîntul, dom’le!
Dar nu, Terra se rotește tot mai încet în jurul axei, astfel că, într-un timp foarte îndelungat, Pămîntul ar ajunge să arate Soarelui aceeași față. Ca Luna cu noi, acum. (N-o să se întîmple, pînă să încetinească Terra explodează Soarele. Păcat, ar fi fost cel puțin interesant!)
Dincolo de fugitul oceanelor către poli și formarea unui megacontinent ecuatorial, se mai întîmplă ceva: fața care stă la Soare va deveni un cuptor infernal, iar partea cealaltă, intrată într-o noapte veșnică, va deveni un frigider infernal. Da, aproape tot Pămîntul va deveni ceva infernal. Ca să aveți o idee: la prînz, pe Mercur sînt vreo 400o C, iar noaptea cam -200o C. Iar ăsta e foarte aproape de Soare. La noi ar fi mai rece, dar nu suficient de rece cît să fie confortabil pe fața însorită. Chiar deloc. Cel mai probabil, ar fi lejer mai rău ca în Sahara. Pentru că deșertul ăsta are marele avantaj că se răcește noaptea. O față perpetuu îndreptată spre Soare nu beneficiază de așa ceva.
Ziceam mai sus că “aproape tot Pămîntul va deveni ceva infernal”. Aproape, pentru că nu tot. Ia să vedem, ghiciți unde-o să fie tolerabil? Nici noaptea, nici ziua: deci în zonele în care va fi amurg/răsărit continuu. În cazul Lunii, linia care separă ziua de noapte se cheamă Terminator (nici o legătură cu Arnold). Doar acolo, în jurul Terminatorului Terrei, viața complexă va mai fi posibilă. Și cum spațiul pe megacontinentul ecuatorial ar fi destul de limitat în cele două zone, nici diversitatea biologică n-ar mai fi ce-a fost odată. Și, mai interesant, două “triburi” s-ar separa la cele două granițe. Care, în timp, ar putea evolua spre a fi foarte diferite. Pentru că, evident, orice fel de vizite reciproce ar fi destul de imposibile.
Iar condițiile în care cele două triburi ar supraviețui (dacă ar supraviețui) ar fi, chiar la Terminator, extrem de dure. În primul și cel mai important rînd, cîmpul magnetic s-ar reduce dramatic. El e cel care azi ne protejează de radiații ucigașe din cosmos. (Știu, sună ca un titlu de film SF din anii ’50, da’ n-am găsit ceva mai bun.) Cu un cîmp magnetic redus dramatic din cauza rotației reduse dramatic, vîntul solar, încărcat de particule ionizate, ar ajunge la suprafață și ar pune mari probleme vieții. Norocul nostru că încetinirea rotației, deci slăbirea cîmpului magnetic, s-ar întîmpla extrem de lent, în așa fel încît viața s-ar adapta. Sper.
Și, de parcă asta n-ar fi îndeajuns, s-ar mai întîmpla o tragedie: ar dispărea aurorele polare! Dar, de fapt, și așa n-ar mai fi nimeni în oceanul polar să le vadă. Deci, pagubă-n ciuperci! Vor fi, probabil, înlocuite de niște mega-furtuni magnifice, ceva deosebit.
http://www.catavencii.ro/De-ce-e-bine-s ... _9934.html
Bun, deci am stabilit de data trecută: Terra se oprește încetișor din rotație. Că dacă ar face-o brusc, ar fi grav: vînturi și tsunami-uri cu viteze de 1.600 de kilometri, ceva ce n-a văzut Pămîntul, dom’le!
Dar nu, Terra se rotește tot mai încet în jurul axei, astfel că, într-un timp foarte îndelungat, Pămîntul ar ajunge să arate Soarelui aceeași față. Ca Luna cu noi, acum. (N-o să se întîmple, pînă să încetinească Terra explodează Soarele. Păcat, ar fi fost cel puțin interesant!)
Dincolo de fugitul oceanelor către poli și formarea unui megacontinent ecuatorial, se mai întîmplă ceva: fața care stă la Soare va deveni un cuptor infernal, iar partea cealaltă, intrată într-o noapte veșnică, va deveni un frigider infernal. Da, aproape tot Pămîntul va deveni ceva infernal. Ca să aveți o idee: la prînz, pe Mercur sînt vreo 400o C, iar noaptea cam -200o C. Iar ăsta e foarte aproape de Soare. La noi ar fi mai rece, dar nu suficient de rece cît să fie confortabil pe fața însorită. Chiar deloc. Cel mai probabil, ar fi lejer mai rău ca în Sahara. Pentru că deșertul ăsta are marele avantaj că se răcește noaptea. O față perpetuu îndreptată spre Soare nu beneficiază de așa ceva.
Ziceam mai sus că “aproape tot Pămîntul va deveni ceva infernal”. Aproape, pentru că nu tot. Ia să vedem, ghiciți unde-o să fie tolerabil? Nici noaptea, nici ziua: deci în zonele în care va fi amurg/răsărit continuu. În cazul Lunii, linia care separă ziua de noapte se cheamă Terminator (nici o legătură cu Arnold). Doar acolo, în jurul Terminatorului Terrei, viața complexă va mai fi posibilă. Și cum spațiul pe megacontinentul ecuatorial ar fi destul de limitat în cele două zone, nici diversitatea biologică n-ar mai fi ce-a fost odată. Și, mai interesant, două “triburi” s-ar separa la cele două granițe. Care, în timp, ar putea evolua spre a fi foarte diferite. Pentru că, evident, orice fel de vizite reciproce ar fi destul de imposibile.
Iar condițiile în care cele două triburi ar supraviețui (dacă ar supraviețui) ar fi, chiar la Terminator, extrem de dure. În primul și cel mai important rînd, cîmpul magnetic s-ar reduce dramatic. El e cel care azi ne protejează de radiații ucigașe din cosmos. (Știu, sună ca un titlu de film SF din anii ’50, da’ n-am găsit ceva mai bun.) Cu un cîmp magnetic redus dramatic din cauza rotației reduse dramatic, vîntul solar, încărcat de particule ionizate, ar ajunge la suprafață și ar pune mari probleme vieții. Norocul nostru că încetinirea rotației, deci slăbirea cîmpului magnetic, s-ar întîmpla extrem de lent, în așa fel încît viața s-ar adapta. Sper.
Și, de parcă asta n-ar fi îndeajuns, s-ar mai întîmpla o tragedie: ar dispărea aurorele polare! Dar, de fapt, și așa n-ar mai fi nimeni în oceanul polar să le vadă. Deci, pagubă-n ciuperci! Vor fi, probabil, înlocuite de niște mega-furtuni magnifice, ceva deosebit.
http://www.catavencii.ro/De-ce-e-bine-s ... _9934.html
.
"Sa fie bine ca sa nu fie rau"
"Sa fie bine ca sa nu fie rau"
- zmeura
- Site Admin
- Posts: 4516
- Joined: 10 Sep 2013 20:42
Re: Planeta cu o coajă subțire albastră
Avem niște coordonate. Cum le preparăm?
Dacă trăiți în România și aveți acces măcar la un Facebook/canal de știri/ziar (chiar, mai există?), ați aflat că un avion s-a prăbușit în Apuseni, iar toate cele șapte servicii de informații plus alte autorități din astea care o freacă pe banii noștri n-au fost în stare să pună deștu’ ore la rînd pe hartă, să arate locul accidentului. Despre triangulații și alte alea o să mai vorbim, dar acum vreau să mă leg de o chestie mult mai simplă.
Umblă zvonul că doctorul Zamfir ar fi transmis coordonatele aterizării forțate, dar că niște idioți, că altfel nu-i pot numi, n-au știut cum să le paseze corect salvatorilor, care astfel au bîjbîit pe la vreo 14 kilometri distanță. Așa că – ați ghicit! – astăzi învățăm cum să convertim coordonate între cele două feluri principale de a fi livrate.
Fiecare punct de pe Terra are un niște coordonate similare, dacă vreți, cu perechea (x,y) cu care identificăm un punct din plan. Doar că aici sînt grade. Plecînd din Greenwich (meridianul zero) spre est avem 180o E, iar spre vest 180o V. 180o E = 180o V, fix pe partea ailaltă a Terrei față de Greenwich. Asta-i longitudinea. Toate punctele cu aceeași longitudine sînt pe un cerc mare (meridian) care trece prin cei doi poli. Dup-aia, plecînd de la ecuator (paralela zero), avem latitudini, tot în grade, cîte 90o spre nord și sud. Punctele cu aceeași latitudine fac niște cercuri paralele cu ecuatorul pe suprafața Terrei.
Subdiviziunile gradelor sînt minutele (un grad are 60 de minute) și secundele (un minut are 60 de secunde, deci un grad are 3.600 de secunde). Cînd dau coordonatele unui loc (București, paregzamplu), le dau așa: 44o23’44” N, 26o7’10” E. V-ați prins: 44 de grade, 23 de minute, 44 de secunde latitudine nordică, 26 de grade, 7 minute, 10 secunde longitudine estică. Da’ poate vreau să le scriu cu virgulă, ca unele divaisuri GPS: 44-virgulă-ceva grade N, 26-virgulă-altceva grade E. Cum fac? Păi, e banal: GradeMinuteSecunde = Grade,Minute/60+secunde/3.600. Pun gradele înainte de virgulă. Apoi împart minutele la 60, secundele la 3.600, le adun și le pun după virgulă. Adică coordonatele mele sînt 44,3955o N, 26,1194o E. Și invers? La fel de simplu: partea întreagă din 44,3955 sînt gradele: 44. Dup-aia se ia partea zecimală (0,3955) și se înmulțește cu 60: 23,73. Partea întreagă sînt minutele: 23. Se ia iarăși partea zecimală (0,73) și iar se înmulțește cu 60: 43,8, adică 44. Și gata: din 44,3955o N am, acum, 44o23’44” N. Asta e tot. Cei care au primit coordonatele inițial aveau de făcut fix două împărțiri și o adunare sau fix două înmulțiri.
Ei, acum înțelegeți de ce e musai necesar să alegem oameni inteligenți și citiți în Parlament? (Și, de ce nu, la Președinție?) Pentru că oamenilor educați le place să se înconjoare de oameni educați. Deci vor numi oameni educați la guvern. Care, la rîndul lor, vor numi oameni educați la autorități. Și președintele, educat, va face la fel cu șefii serviciilor secrete. Care, și ei… ați prins ideea, nu? Da’ deh, între un marinar căruia-i plac ospătarii fără școală și un plagiator căruia nu-i plac doctorii cu școală, cred că e cazul să învățăm să ne descurcăm singuri.
http://www.catavencii.ro/Avem-niste-coo ... 10196.html
Dacă trăiți în România și aveți acces măcar la un Facebook/canal de știri/ziar (chiar, mai există?), ați aflat că un avion s-a prăbușit în Apuseni, iar toate cele șapte servicii de informații plus alte autorități din astea care o freacă pe banii noștri n-au fost în stare să pună deștu’ ore la rînd pe hartă, să arate locul accidentului. Despre triangulații și alte alea o să mai vorbim, dar acum vreau să mă leg de o chestie mult mai simplă.
Umblă zvonul că doctorul Zamfir ar fi transmis coordonatele aterizării forțate, dar că niște idioți, că altfel nu-i pot numi, n-au știut cum să le paseze corect salvatorilor, care astfel au bîjbîit pe la vreo 14 kilometri distanță. Așa că – ați ghicit! – astăzi învățăm cum să convertim coordonate între cele două feluri principale de a fi livrate.
Fiecare punct de pe Terra are un niște coordonate similare, dacă vreți, cu perechea (x,y) cu care identificăm un punct din plan. Doar că aici sînt grade. Plecînd din Greenwich (meridianul zero) spre est avem 180o E, iar spre vest 180o V. 180o E = 180o V, fix pe partea ailaltă a Terrei față de Greenwich. Asta-i longitudinea. Toate punctele cu aceeași longitudine sînt pe un cerc mare (meridian) care trece prin cei doi poli. Dup-aia, plecînd de la ecuator (paralela zero), avem latitudini, tot în grade, cîte 90o spre nord și sud. Punctele cu aceeași latitudine fac niște cercuri paralele cu ecuatorul pe suprafața Terrei.
Subdiviziunile gradelor sînt minutele (un grad are 60 de minute) și secundele (un minut are 60 de secunde, deci un grad are 3.600 de secunde). Cînd dau coordonatele unui loc (București, paregzamplu), le dau așa: 44o23’44” N, 26o7’10” E. V-ați prins: 44 de grade, 23 de minute, 44 de secunde latitudine nordică, 26 de grade, 7 minute, 10 secunde longitudine estică. Da’ poate vreau să le scriu cu virgulă, ca unele divaisuri GPS: 44-virgulă-ceva grade N, 26-virgulă-altceva grade E. Cum fac? Păi, e banal: GradeMinuteSecunde = Grade,Minute/60+secunde/3.600. Pun gradele înainte de virgulă. Apoi împart minutele la 60, secundele la 3.600, le adun și le pun după virgulă. Adică coordonatele mele sînt 44,3955o N, 26,1194o E. Și invers? La fel de simplu: partea întreagă din 44,3955 sînt gradele: 44. Dup-aia se ia partea zecimală (0,3955) și se înmulțește cu 60: 23,73. Partea întreagă sînt minutele: 23. Se ia iarăși partea zecimală (0,73) și iar se înmulțește cu 60: 43,8, adică 44. Și gata: din 44,3955o N am, acum, 44o23’44” N. Asta e tot. Cei care au primit coordonatele inițial aveau de făcut fix două împărțiri și o adunare sau fix două înmulțiri.
Ei, acum înțelegeți de ce e musai necesar să alegem oameni inteligenți și citiți în Parlament? (Și, de ce nu, la Președinție?) Pentru că oamenilor educați le place să se înconjoare de oameni educați. Deci vor numi oameni educați la guvern. Care, la rîndul lor, vor numi oameni educați la autorități. Și președintele, educat, va face la fel cu șefii serviciilor secrete. Care, și ei… ați prins ideea, nu? Da’ deh, între un marinar căruia-i plac ospătarii fără școală și un plagiator căruia nu-i plac doctorii cu școală, cred că e cazul să învățăm să ne descurcăm singuri.
http://www.catavencii.ro/Avem-niste-coo ... 10196.html
.
"Sa fie bine ca sa nu fie rau"
"Sa fie bine ca sa nu fie rau"
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 1 guest