Fapt divers

[zmeura]

*De fapt, uite o expresie care va dispărea în următoarele două-trei generații. Se vor uita nepoții nepoților voștri la voi (da, o să trăim atît de mult, și medicina face progrese) și vă vor întreba:”Telegraf? WTF is that?”. Pentru că, uite, NASA tocmai a făcut o agerime care să vă facă de rîs wifi-ul, chit că sîntem pe locul trei în lume la viteza de download. Păi, ce au făcut? Au pus băieții (și fetele!) un laser pe Stația Spațială Internațională. Și l-au pus să transmită un filmuleț (numit “Hello world”, cum altfel?) de-acolo, de sus, pînă la o stație de recepție de pe lîngă Los Angeles, pe calea luminii. Au reușit, că sînt băieți (și fete) deștepți(/-e) și au obținut o viteză de download de 50 MB pe secundă. Adică filmulețul de care pomeneam a fost descărcat în 3,5 secunde, chestie care ar fi durat peste 10 minute dacă era transmis pe cale radio, ca pînă acum. Vă dați seama cît de țintită trebuie să fi fost raza laser? Cei de la NASA spun că minunea e comparabilă cu a îndrepta un laser de la zece metri pe un capăt de fir de păr al unui om în mișcare. Sau, mă rog, pentru microbiștii noștri, ca și cum ai ținti cu laserul în ochiul stîng al lui Messi, în timp ce omul aleargă. Țe prețizie!

*Și dacă tot vorbim de laser, frate, să coborîm nițel și pe Pămînt, cu laseru-n brațe, desigur. Este vorba de o chestie care le va face viața mai ușoară nepoților voștri, de data asta. Pentru voi e prea tîrziu. Mai ales dacă ați renunțat, deja (nu de bună voie, știu) la diverse măsele pentru a le înlocui cu lucruri care luminează-n discoteci. C-așa v-a zis dentistul, că “aia e, trebuie scos și punem unu’ fals în loc, doar 600 de euro, chilipir!”. Ei bine, v-a mințit. Cercetătorii de la Harvard au descoperit că dacă trag cu laserul de putere mică în dinți stimulează celulele-șușă de-acolo să producă dentină. Dentina este, în prezent, înlocuită cu toate materialele sintetice cu care vi se acoperă puțurile forate de bormașinile alea îngrozitoare. Bine, ăștia de la Harvard au reușit, deocamdată, să repare cariile șoriceilor, dar pasul pînă la oameni e mic, diferențele-s minuscule. Pînă acum se reușise chestia asta în laborator, dar acum au făcut-o direct în gura fiarei. Și vă dați seama ce înseamnă asta? Dacă au reușit cu dinți, mîine o vor face și cu părul. Adio, implanturi, adio, tratamente de la teleshopping, în sfîrșit se va duce și Trăstariu la frizer și va ieși cu ditamai pleata! Nu-i așa că știința e grozavă?

[zmeura]

Sigur ați auzit-o pe aia cu îndoitul hîrtiei: cică nu poți plia hîrtia mai mult de opt ori, orice ai face. Vrăjeală! Dacă ai o hîrtie suficient de mare, o poți plia de cîte ori vrei tu. Recordul mondial, chiar acum, e de 12 îndoiri. Iar tipa care a făcut agerimea a scris și ceva ecuații pentru asta. Dar nu despre record voiam să vă vorbesc aici, ci despre cum ilustrează îndoirile astea succesive creșterea exponențială. Exemplul cu hîrtia și cifrele mi-a fost dat de Gizmodo, dar avem și una clasică spre final. Să revenim la hîrtie.

O foaie de hîrtie tipică are o zecime de milimetru în grosime. Îndoai-o de două ori și ai două zecimi de milimetru. De trei ori: patru zecimi. De patru ori: opt zecimi. De zece ori și deja ai vreo zece centimetri grosime. Iar de aici lucrurile devin interesante. Dacă împachetezi hîrtia ta, mult mai lungă decît un sul de hîrtie igienică, de 23 de ori, o să aibă un kilometru grosime. Iar dacă reușești să o împachetezi de 30 de ori, ai ajuns în spațiu, hîrtia ta va avea acum o sută de kilometri! Ha, dar noi nu ne oprim aici. Patruzeci și două de împachetări vă aduc pe Lună, cincizeci și una pe Soare. Treizeci și nouă de plieri mai tîrziu, cînd ați ajuns la 81, hîrtia voastră are aproape 130.000 de ani-lumină, ceva mai puțin decît galaxia Andromeda. Iar 93 de împachetări vor face ca hîrtia voastră să iasă din universul observabil, cam 93 de miliarde de ani-lumină în diametru. Incomprehensibil, nu? Eu, de cînd am citit, stau cu gura căscată prin casă.

Dar poate vă e mai ușor de conceptualizat dacă povestim despre legenda inventării șahului. Se zice că un tip a apărut din ceața matematicilor prin India și l-a învățat șah pe un maharajah bogat. Care, încîntat de noul joc, i-a promis străinului că-i dă orice-i va cere. Drept care tipul a cerut, ca recompensă, o nimica toată: un bob de orez pe prima pătrățică, două boabe pe a doua, patru pe a treia, opt, șaișpe, treij’două… Mă rog, v-ați prins, tot se dubla numărul de boabe de orez, pînă la căsuța șaizeci și patru, pentru care ar fi trebuit să primească 264 boabe de orez. Un fleac? Not quite! Pentru căsuța 64 trebuie mai mult de 18.000.000.000.000.000.000 de boabe de orez. La 0,03 grame/bob, înseamnă vreo 500 de trilioane de tone de orez. Recolta mondială e de vreo 700 de milioane de tone pe an. Adică maharajahul ar putea plăti pătrățica 64 cu recolta globală în aproape opt sute de ani. Iar pentru toată datoria ar trebui 1.600 de ani. Dăcît!

http://www.catavencii.ro/exponential-imi-este-bine/

[zmeura]

"Chiar, voi ce făceaţi la 17 ani? Eu eram un ochelarist puţin nervos care alerga (fără succes) după fete. Şi sînt tentat să pariez că nici voi nu eraţi prea departe. Nu e cazul lui Abū al-Rayhān Muhammad ibn Ahmad al-Bīrūnī (aka Abu Rayhan al-Biruni sau, pentru latinofili, Alberonius). Omul ăsta făcea altceva la 17 ani: calcula raza Pămîntului. Cu o eroare de numai 17 kilometri. Pe la anul 990. Ca să aveţi lucrurile în context, imperiul roman murise de vreo 500 de ani, mai erau vreo 200 de ani pînă la Magna Carta, vreo 350 pînă la terminarea catedralei Notre Dame de Paris şi vreo 450 pînă cînd să ne batem noi cu turcii. Şi cam tot atît pînă cînd biserica catolică să-l prigonească pe Galilei pentru nişte preocupări similare cu ale lui Alberonius.

Dar, în anul 990, nimeni nu-l bătea la cap pe Abu Rayhan al-Biruni. Cu excepţia ideilor. De care avea multe, şi bune. E drept, cu o mie două sute de ani înainte, Eratostene (ăla cu ciurul numerelor prime, poate vă amintiţi… nu? of, şi cît a investit statul ăsta în educaţia voastră!) deci ziceam că Eratostene a măsurat şi el circumferinţa Terrei. Dar pentru metoda lui era nevoie de doi oameni pe acelaşi meridian, la o distanţă considerabilă, şi lui i-a dat o eroare de vreo 16%. Alberonius ăsta a măsurat totul singur, iar precizia lui de acum o mie de ani este zdrobitoare. Dar cum a făcut? Păi, foarte simplu, cu trigonometrie. E matematica aia a unghiurilor şi laturilor din triunghi. De fapt, totul are de-a face cu înălţimea munţilor. Uite poza 1: dacă ştii înălţimea h şi unghiul α, poţi calcula distanţa r, adică raza Terrei."



"Mă rog, poate TU nu poţi calcula, da’ măcar poţi angaja pe cineva să o facă. Însă divaghez. Unghiul α e diferenţa între orizontul adevărat (perpendicular pe verticală) şi orizontul observat (punctul C din desen, adică unde vedeai tu marginile orizontului din vîrful muntelui). Aha, unghiul îl măsori, dar înălţimea muntelui de unde o iei? Al-Biruni a apelat tot la trigonometrie, iar noi apelăm la desenul 2: poţi afla foarte uşor înălţimea muntelui dacă măsori unghiul sub care se vede el din două puncte diferite, între care ştii bine distanţa."



"Zis şi făcut! Al-Biruni a făcut toate astea şi i-a dat raza Pămîntului de 6340 kilometri. Valoarea razei terestre la pol e de 6356,7 kilometri. Adică o eroare de 0,2%! Iar asta, cum ziceam, înainte ca Europa să-şi fi tras o rochiţă mai acătării pe ea. Şi la o vîrstă la care noi numai la rochiţe ne gîndeam. Şi la cum se dau ele jos."

http://www.sciencefriction.ro/2014/08/1 ... riction%29

[zmeura]

Google a primit în prima parte a anului de la agențiile guvernamentale românești și de la instanțe 20 de cereri de informatii legate de incalcarile unor reglementari sau de activități infracționale, arată cel mai nou raport de transparență publicat de compania americană, scrie HotNews.ro.

Au fost vizati 56 de utilizatori Google, iar compania a raspuns afirmativ la 60% dintre ele.

Guvernul SUA a trimis la Google peste 12.000 de solicitari despre diversi useri, iar din Franta si Germania au venit peste 3.000 de cereri.

Google a primit in prima parte din 2014 un total de 31.698 solicitari de informatii despre mai bine de 48.000 de conturi si a onorat solicitarile in 65% din cazuri.

Compania spune ca guvernele au devenit tot mai insistente in a obtine informatii, iar ca dovada e faptul ca la primul raport, in 2009, au venit din toata lumea numai 12.000 de solicitari, iar in ultimul trimestru din 2013 au fost 27.000.

Din Romania au venit semestrul trecut 20 de cereri legate de 56 de conturi de utilizatori si Google a raspuns afirmativ la 60% dintre ele.

[zmeura]

phpBB [video]

[zmeura]

Cetățeni, atenția la folosirea limbajului figurat. Un bătrân de 81 de ani din localitatea Ortelec, județul Sălaj, a fost călcat de hoți și omorât, după ce în presa locală a apărut un articol care spuna că în casa lui se află o adevărată comoară. Era vorba însă nu despre un cufăr plin de aur și bijuterii, ca alea pe care le îngroapă pirații pe o insulă din Caraibe și apoi tatuează harta pe spatele unuia dintre ei, ci despre o banală colecție de cărți. Comoara bătrânului cuprindea, așadar, 20.000 de volume. Poate că erau bune și alea pentru hoți. Dacă le-ar citi, și-ar da seama de diferența dintre sensul propriu și cel figurat al cuvintelor, iar următoarea spargere ar da-o la cineva care chiar are bani sau bijuterii în casă.

[zmeura]

Un bărbat din Marea Britanie a simulat timp de doi ani că e în comă. Îl înțeleg perfect. Uneori nici mie nu-mi vine să mă scol din pat dimineața.

Fani ai artelor, fiți fericiți! A apărut primul film porno realizat cu ajutorul unei drone. Partea bună e că peisajele sînt de fiecare dată spectaculoase. Partea proastă e că, filmați de la 30 de metri înălțime, toți sînii par foarte mici.

Un bărbat îmbrăcat într-un costum special va fi mîncat de viu de un șarpe anaconda în cadrul unei noi emisiuni Discovery. E clar că Discovery a început să întindă coarda: în Africa sînt copii care n-au să pună pe masă un bărbat îmbrăcat în costum special și ei au ajuns să-i dea la anaconde?

Ku Klux Klanul a anunțat că e gata să primească în rîndurile sale hispanici, negri, evrei și homosexuali. După noile lor cerințe, se pare că de nebuni nu duc lipsă.

Prezent la un eveniment găzduit de Societatea Rusă pentru Geografie, Vladimir Putin a declarat că “fără dragoste, viața nu înseamnă nimic”. Probabil de aia și iubește atît de tare geografia altor țări.

Un australian a încercat să jefuiască o benzinărie amenințîndu-l pe vînzător cu un bumerang. Din fericire, vînzătorul a reușit să riposteze aproape imediat cu un cangur.

[zmeura]

Actorul englez Hugh Laurie, celebru pentru “Dr. House” se va alătura distribuţiei serialului HBO „Vicepreşedinta” în sezonul al 4-lea, scrie TVmania.ro.Hugh Laurie (55 de ani) a început filmările în Baltimore, alături de protagonista seriei de comedie, Julia Louis-Dreyfus (53 de ani).Fostul star al serialului „Dr. House” mai urmează să apară într-o miniserie de spionaj.
Următorul sezon „Vicepreşedinta” va ajunge pe micile ecrane din SUA în aprilie 2015.

[zmeura]

De ce întîrzie viitorul?

Dacă sînteți ca mine, ați crescut cu romanele alea de science-fiction care prevesteau cel puțin colonii pe Ganimede și cu filmele în care teleportarea era nu doar necesară, ci și firească. A, și peste tot erau mașini zburătoare, inclusiv în desenul animat The Jetsons. Romanele cu pricina fiind scrise prin anii ’60, prevesteau toate tehnologiile astea pentru “peste 50 de ani”, adică aproximativ acum. Ei bine, unde sînt toate astea? Există un filmuleț pe YouTube, pe canalul vsauce (pe care eu îl urmăresc, ceea ce vă doresc și vouă), filmuleț care vorbește exact despre asta și care mi-a dat subiectul acestui text.

Deci unde sînt coloniile pe Marte? Păi, ia fiți atenți aici: pentru ca o colonie să fie viabilă, e nevoie de vreo 10.000 de coloniști. Pentru diversitate genetică, să n-ajungă ca în mlaștinile din Louisiana. Tehnologia de acum ne-ar permite să trimitem nave cu cîte trei oameni, și călătoria ar dura cam doi ani. Dacă, prin absurd, presupunem că am avea 25 de astfel de nave, ar dura 266 de ani să întemeiem pe Marte o colonie îndeajuns de diversă pentru a fi auto-. Înțelegeți cît e de greu? Sigur, soluția e să facem o megacolonie pe Lună, să asamblăm nave mai mari în spațiu, să trimitem mai mulți oameni deodată. Dar e o cale foarte lungă, iar noi abia facem primii pași. Mă rog, pașii următori, că primii i-a făcut Neil Armstrong acum 40 de ani. Iar noi, ca umanitate, cu saltul ăla uriaș am rămas, că s-a terminat războiul rece și n-a mai vrut nimeni să bage banii.

Să luăm, acum, teleportarea. De fapt, tehnic vorbind, s-a făcut deja, pe chestii mici: electroni, fotoni, din astea. Și, de fapt, ei nu transportă particulele respective, ci informația cuantică deținută de ele. Dar de aici pînă la teleportarea lu’ cheptăn Picard mai e o veșnicie. Literalmente! Uite, la Universitatea din Leicester au și calculat pentru noi: un om deține vreo 2,6 x 1042 biți de informație. Dacă ar fi să-i transferăm cu o lărgime de bandă de 30 GHz (enorm!), n-ar dura decît de 350.000 de ori mai mult decît viața Universului. Iar asta e pentru un singur om. Ia să trimitem o echipă de trei, ca în orice Star Trek care se respectă! În plus, mai apare o problemă: teleportarea în modul ăsta presupune să murim înainte de a fi transferați, spre a fi reconstruiți la destinație, care ar trebui să aibă o colecție de atomi de toate felurile și un fel de printer 3D. Moartea ca moartea, dar printer-ul și așa e scump, darămite unul serios, pentru printat oameni! Plus consumabilele… Deci pe asta o mai lăsăm. Cine știe, poate pentru totdeauna.

Și astfel ajungem la ideea cel mai ușor de pus în practică: mașina zburătoare. E posibil tehnologic, dar chiar vrem asta? Sigur, arată cool să cobori din cer la corporație, dar, totuși: în fiecare an mor 1,2 milioane de oameni în accidente auto, peste tot în lume. Iar asta este numai la deplasarea în două dimensiuni, pe x și y, cum ar fi. Ia adăugați încă o dimensiune. Vă dați seama cum ar arăta traficul la ore de vîrf pe deasupra lui Magheru? Ce înjurături, ce urlete, ce intrări pe contrasens! Sigur, totul va fi automatizat, astfel încît idioții să nu aibă acces la manșă. Dar, normal, gherțoii vor ști întotdeauna mai bine decît calculatoarele ce trebuie făcut și vor pune ei mîna pe volan, că doar ați văzut, în Matrix și în Terminator, ce se întîmplă cînd mașinile preiau controlul, nu? Ei, de aia uneori mă bucur că sîntem cu o sută de ani în urma americanilor.

http://www.catavencii.ro/de-ce-intirzie-viitorul/

[zmeura]

Cum să încarci baterii fără profesor. Ăăă, fără priză.

Am tot văzut zilele trecute pe net (și la noi, și pe afară) noua scamatorie IKEA: mobila care alimentează wireless telefoane și tablete. Adică pui telefonul pe o măsuță și-l iei încărcat. Stați, nu vă repeziți, nu e un articol plătit. Relația financiară dintre mine și IKEA funcționează invers: ei îmi dau lucruri și, la schimb, eu le dau bani.
În cele ce urmează vreau să vorbim despre tehnologia din spatele scamatoriei. Dacă n-am trăi în epoca Internetului, ai putea să spui că e o vrajă: cum să transferi energie, fără un fir, dintr-o cutie în altă cutie? Ei bine, da, se poate, iar principiul de bază pentru tehnologia asta nu e nici măcar vreo noutate. Adică, de fapt, are aproape două sute de ani, se cheamă inducție electromagnetică și a fost descoperit (el, principiul) de Michael Faraday.
Pentru populația civilă, Legea lui Faraday poate fi rezumată așa: un cîmp magnetic variabil generează un curent electric. Bine, și invers merge, un curent electric generează un cîmp magnetic. Împreună, dar formulate mai mișto, așa, pentru fizicieni, cele două se cheamă ecuația Maxwell-Faraday, care face parte din cele patru celebre ecuații ale lui Maxwell. Ei, acum, că avem ecuația, tehnologia e banală, nu?
Aceeași ecuație (mă rog, principiul formalizat de ea) stă în spatele transformatoarelor. Care funcționează așa: se ia un cadru metalic, miezul transformatorului. Se bobinează niște fir metalic pe o latură, ca în desen. Asta e înfășurarea primară. Se bobinează și în cealaltă parte: asta e înfășurarea secundară. Acum, dacă băgăm curent alternativ prin înfășurarea primară, ăsta generează un cîmp magnetic alternativ prin miez, iar
în înfășurarea secundară se generează curent electric. Poate ați mai auzit, îi zice inducție. După cum vedeți, nu există nici o legătură electrică între cele două circuite. Și se cheamă transformator pentru că poate modifica voltajul: în stînga poți avea tensiune mare, iar în dreapta mică, în funcție de raportul dintre numărul de spire bobinate în cele două părți. Chestiile pe care le băgați voi în priză pentru a încărca telefonul sînt exact asta, niște transformatoare mici care duc curentul de la 220 de volți în 5 volți, iar curentul ăsta merge să încarce bateria telefonului.
Ei bine, foarte simplificat, la fel funcționează și încărcătoarele fără fir. Singura diferență este absența miezului metalic. Adică acolo, în mobilă, va exista o înfășurare primară. Care ia curent de la priză (da, mobilele astea sînt toate co nectate la rețeaua electrică). Iar în telefon există o înfășurare secundară, și cele două, aduse în proximitate, vor funcționa ca un transformator. Avantajul major este absența oxidării și durabilitatea – nimic nu este expus la acțiunea atmo sferei. Dezavantajul este clar: dacă aveți pisici, cîini, hamsteri sau arici, n-ați rezolvat nimic. Nu mai există fir între telefon și priză, dar există între mobilă și priză, deci tot are ce roade fiara.
Și încă ceva: nu săriți toți să vă schimbați mobila din casă, căutați pe net care telefoane acceptă tehnologia Qi (adică au deja bobinele alea secundare în ele). O veste proastă pentru mine și alți maniaci Apple este că iPhone încă n-a înglobat tehnologia de încărcare wireless. Dar uite, ceasurile iWatch (care ies acușica) o vor avea.

http://www.catavencii.ro/cum-sa-incarci ... ara-priza/